De ce este viata greu de exprimat?
De ce timpul te face mereu mai deprimat?
De ce in viata oamenii au o masca fina?
Si de ce in lume mereu cade o cortina?
De ce sunt mereu atatea intrebari?
De ce raspund mereu prin mai multe exprimari?
De ce am ajuns sa scriu ceea ce gandesc
Si sa pot visa la ceea ce-mi doresc?
De ce oare privim mereu in fata
Cand in spate am lasat un cub de gheata?
De ce oare,sincer ma intreb
Vorbesc zi de zi dupa un proverb
De ce scriu mereu ceea ce aud
Te privesc in ochi si vezi ca nu te-ascult
Mai citesc odata ce am scris acum
Mi se pare parca gandit de un nebun
Mi se pare ca e greu sa reusesc
Sa recapat azi dreptul sa zambesc
Sa visez,sa traiesc si sa pot sa gresesc
Sa urasc pe toti si sa nu pot sa iubesc
Sa exprim prin vorbe gandurile mele
Sa trec prin iubire de zilele grele
Sa privesc mereu in ochii caprui
Ce credeam mereu ca sunt ai nimanui
Sa o las si balta,sa o scot din minte
Nu mai e acum la fel ca inainte
Sa o sting odata,ca pe o tigare
Sa nu mai iubesc dintr-o rasuflare
Sa nu am razboi nici cu mintea mea
Sa nu mai existe nici un virus in ea
Sa nu mai pot apa sa mai beau
Sa nu mai pot azi aici sa mai stau
Sa fiu multumit de ce am facut
Sa nu mai gresesc si sa vreau mai mult
Sa pot multumii celor ce traiesc
Aici,langa mine si sa ii cinstesc
Si da exista oameni ce sunt langa mine
Ei au fost la rau,nici nu stiu la bine
Nu sunt multi,asa-i,dar sunt oameni buni
Pot sa ii numesc daca-mi rup vreo doua maini
Stiu ca pana azi,maine sau mai mult
Aici langa mine multi nu am avut
Dar mereu va exista,in inima mea
Ceva ce-mi da putere,este dragostea
Si mai sunt si oameni,dar nu ii numesc
In inima mea ei stiu cat ii iubesc
Acum o sa-nchei cu ceva concret
Nu ma judeca!ESTE UN CONCEPT!
