Ploaia...

Ploaia cade negreșit
Spală sufletul rănit
Șterge învechita floare
Îi redă a sa culoare

Miez de noapte și iubire
Miez de soare și sclipire
Mușc din sufletul tău bun
Sunt răul dintr-un nebun

Te rănesc, pleacă departe
Vreau să îmi vorbești prin șoapte
Iar atunci când iese luna
Vreau să îmi fii tu nebuna

Tu femeie dintr-o stea
Ce ai cu inima mea?
Te iubesc dar voi pleca
Spre o soartă doar a mea

Tu ești fiica soarelui
Eu sunt fiul omului
Tu trăiești când este soare
Însă sufletul meu moare

Iartă-mă, sunt un copil
Plec, dispar, cat mai subtil
Dar ramai inima mea
O topești, e doar a ta

Adio frumoasă stea
Luminează calea mea
Să merg drept, ușor și bine
Dar nu mai veni la mine

Adio femeie dulce
Te rog nu mă mai seduce
Mergi pe calea ta iubită
Vreau să te știu fericită