Incomplet...

Noapte albă, povestire 
Mâini reci și o amintire 
Ochii verzi ș-un singur zâmbet 
Se adună praf in suflet 

Eu copil nebun ce sunt 
Nu pot să te pierd în gând 
Nu pot să te risipesc 
Nu pot să te părăsesc 

Tu, femeia ce-a luptat 
Cu toate ca un soldat 
Ai lăsat armura ta 
Pentru amintirea mea 

Acum ești fără scăpare 
Soldat fără apărare 
Plină doar cu dorul meu 
Ce se varsă-n pieptul tău 

Capul tău îmi frânge coasta 
Ador amintirea asta 
Când în suflet te priveam  
Și din inima-ți citeam 

Și acum citesc din tine 
Cartea ce îmi face bine 
Mă transformă în artist 
În bătrânul pianist